o parte din viata mea....

1 an de NOI

2009-03-12T00:45:00.000-07:00

...de BUBUBIBII!...si uite ca se facu si 1 an. Ce repede mai trece timpul! Parca ieri ne dantuiam prima oara, parca ieri ne sarutaram, parca ieri...Si am facut atat de multe intr-un an...si am vazut atat de multe... si am...
Dragostea asta e ciudata rau. Cel mai mult imi place cand iubesti si zici ca nu o sa ma iubesti niciodata la nivelul asta...si vine altcineva caruia ii oferi si mai mult...si mai mult...si altul...si mai mult...Pana cand te trezesti ca il ai langa tine pe omul care te completeaza in aproape tot si pe care-l SIMTI. Asta-i spuneam eu lui Florin, zilele trecute...stiti faza aia din filme cand intreaba un copil :'Da', cum ai stiut ca mama e ZA ONE?'...si raspunsul e cel mereu auzit 'Pur si simplu simti'...Cam asa e. Si eu pot spune acelasi lucru 'PUR SI SIMPLU SIMTI!'. Simti intelegere, iubire, respect, liniste sufleteasca, implinire. SIMTI UN AMALGAN DE SENTIMENTE CARE FORMEAZA UN TOT...EL...BUBUBIBU MEU :D!
Si totusi 1 an nu e de colo...a fost un an frumos si sunt sigura ca vor mai urma multi altii daca nu la fel de frumosi ca asta, mult mai frumosi. Si ne vom bucura de ei impreuna cu prieteni, familii, copii...copiii NOSTRI!
Iar motivul fericirii noastre consta in NOI...1 an de NOI!
LA MULTI IMPREUNA, BUBS!

Cat ai merge sa-ti gasesti fericirea?

2009-02-27T03:36:00.000-08:00

Eu in spate, Florin in fata. La un moment dat, ma-ntreaba CAT AI MERGE SA-TI GASESTI FERICIREA?. Ce-i drept nu ma asteptam la o astfel de intrebare. Eram prea into peisaj...si am zis NU STIU! (negandindu-ma de altfel ca el e fericirea mea). Si am atunci am intrebat si eu DAR TU, CAT AI MERGE? Raspunsul a fost surprinzator AS FACE DOI PASI INAPOI!...pasi pe care i-a si facut si i-a finalizat cu un sarut. Este cea mai frumoasa si subtila declaratie de dragoste pe care am primit-o vreodata. Pup un bub!
Ce-i drept, ma simt un pic vinovata ca nu am stiut sa dau un raspuns pe masura cand m-a intrebat, insa sunt sigura ca el stie ca e fericirea mea. I-o spun si i-o arat in fiecare zi!!!!!!!

Romania - o shaWORMa cu de toate!

2009-02-27T02:33:00.000-08:00

Afirmatia, ce-i drept nu-mi apartine, este a iubitului meu, in contextul iesirilor noastre in alte tari. Florin ne-a zis asta in vara anului trecut, cand eram prin Amsterdam (cred) si cand faceam comparatiile de rigoare...dar, aseara, s-a concretizat...aseara am savurat o parte din 'shaworma'...
Eram in metrou, pe seara, ma duceam acasa. Ce-i drept eram foarte smiley pentru ca tocmai ma intalnisem cu cea mai buna prietena (lucru pe care nu-l mai facusem de foarte mult timp) si...am stat si noi la o barfa...Sa revenim...mi-a atras atentia domnul din fata mea, care era un pic mai grasutz si care avea blugii frecati intre picioare, si automat, si un pic rupti. Prin urmare in fata mea se etala o doldora de grasime care iesea prin crapaturile respective. In momentul ala mi s-a facut o pofta (de shaworma, lol) de analizat oamenii. Am profitat de faptul, ca era foarte liber si puteam sa ma uit la fiecare foarte bine. L-am lasat pe domnul din fata mea si m-am uitat la fetele care erau in stanga mea. Eram curioasa daca reactia lor la vederea grasimii domnului era aceeasi ca si a mea, adica ras inside yourself. Tipa de langa mine evita cu orice pret sa se uite la el (astea le vedeam in geamul din fata, adica sa nu va imaginati ca ma uitam ca...), insa tipa de langa ea nu se putea abtine. Se uita si radea. Ma-ntrebam cum de a iesit asa, dar mi-am dat seama ca a mers pe premiza ca nu se vede daca merge, pentru ca intr-adevar cand s-a ridicat nu se vedea nimic (era o contopire a grasimilor care acoperea gaura:D).
Apoi, mi-a atras atentia un tip care freca de zor o cutie de pepsi. El in picioare, ghiozdanul pe scaun, normal. La cat a fost carat ghiozdanul ala, cred si eu ca merita sa stea pe scaun. La un moment, in statia Obor, cand s-au deschis usile, tipul tacticos, a aruncat cutia. Probabil ca a vrut sa nimereasca cosul, dar daca i-l mutam unde daduse, probabil ca dadea oricum pe langa. Adica, whatta fuck?! Doar traim in Bucuresti. Dar, culmea ironiei a fost, ca la prima a coborat. Probabil ca, obosit de la carat ghiozdanul, nu mai putea sa mai tina cutia in mana si sa o arunce cand cobora. E de-nteles, nu?! NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU.........sau poate frecatul cutiei starnea omului alte instincte si vroia sa scape de ea cat mai repede, ca sa ajunga acasa....
Mi-am mutat privirea la o tipa care era un pic in stanga, in fata mea. Cred ca era suparata pe cineva, ca avea privirea aia de "Mama, cata bataie ti-as trage. Ce, te crezi prea desteapta sau ce?!". Era 'fioroasa' ce-i drept. Avea si de ce...doar avea cate 2 perechi de cercei la fiecare ureche (monkey style), cate un inel pe fiecare deget (slava Domnului ca avem doar 10 degete) si bineinteles...erau de..aur! Iar 'perfectiunea' era adusa de tinuta semi-sport pe care o avea, completata, inca o data, bineinteles, de ghiozdanelul mic si brizbizat din vinilin. Si desi, vad in fiecare zi zeci de fete, inca sunt socata de moda adidasi + geanta eleganta. Cred ca am vazut pe putin 3 fete in alea 15 minute de la Victoriei la Dristor.
Dintr-odata m-am simtit ca si cum nu as fi apartinut lumii in care traim. Conceptiile mele, ideile mele erau total contrare celor pe care-i analizam, celor pe care le vedeam indirect expuse. Ma simteam..nu stiu...ca ceva ce nu se cere mereu intr-o shaworma...probabil ca sunt un fel de ceapa sau usturoi:D
Buun..am trecut de la fata inzorzonata...la o gashka de domnisoare-doamne care discutau foarte aprins problema soacrei. Am dedus ca una din ele s-a maritat sau s-a mutat cu prietenul si celelalte isi faceau probleme cum ii va spune soacrei 'mama' sau 'mama-soacra'. Reactia ei bineinteles a fost de genul 'Eu nu pot sa-i spun "mama". De ce sa-i spun "mama"? O sa-i spun "mama-soacra"!''. Discutia a deviat apoi si s-a sjuns la ideea k una dintre ele cand ajunge seara acasa se uita la TV pe HBO, Animal Planet sau nu mai stiu ce...Interesanta seara mi-am spus in gand...si ma tot gandeam la ce a zis Florin de Romania...si dintr-odata mi-am dat seama ca vazusem si ingredientul principal (mie-mi place shaowrma de pui asa ca...si nu cu de toate) cu 2 zile inainte, de dimineata, cand plecam cu bubu-ul meu la serviciu: langa trotuar, in drum, maturate frumusel, stateau patru capete de gaini. Stiu...si eu am ramas socata..dar este chiar adevarul...si probabil ca pe partea dreapta unde erau gradinile...cartofii asteptau sa fie scosi din pamant candva in cursul anului.
Oricum nu ma mai socheaza nimica. Acum vreo 3 saptamani, tot dimineata, tot in drum spre serviciu, a trebuit sa facem slalom printre o pisica moarta si o pubela cazuta, gunoi revarsat pe trotuar. Deci, da, Romania este o shaworma cu de toate!
Se pare ca mergand cu masina nu vad toate detaliile astea. Ne rezumam doar la claxoane, pitipoance sau cocalari in masini, oameni seriosi si nelipsitele accidente (batai inca nu am vazut...stiu sunt o fericita).
Deci, da, oameni buni...in fiecare zi mancam o shaworma cu sau fara de toate, din cand in cand vomitam...iar, mai grav, este ca uneori ne trezim ca suntem chiar unul din ingredientele shaWormei!
Bon appetit...sau Enjoy Yourself!!!!!!!!!

LA MULTI ANI...IMPREUNA!

2008-09-12T02:32:00.001-07:00

Se-ntampla acum 6 luni, la petrecerea (acum-)'cumnatzicii' mele. Nu m-as fi gandit niciodata, cu atat mai mult, cu cat il mai vazusem cu un an in urma. Au urmat flirturi nenumarate, dansuri, datul in carti...rasete, zambete, atingeri..as usual. A urmat apoi o dimineata de somn in 3 ;). Ca intotdeauna am fost bagata la mijloc...si ii multumesc prietenei mele pentru idee si lui pentru cotul 'dat' in gura. Seara, Cernica-concert, tot in gashka...pierduti pe drum spre tunari...vazut meciul...facut PARIU!...era just fun and flirting. mai o atingere, mai un zambet, cuvant cu subinteles...gashka trebuia dusa akasa. zis si facut!...iar glume "ITI PLACE, MAMA, CE PRIETENA MI-AM TRAS?", papat cozonac (traiasca cozonacul k el a fost un motiv intemeiat pentru a mai petrece timp impreuna;))...again just flirting and laughing. and we left. a 2a zi, traiasca mess-ul, am facut schimb de telefoane, ne-am vazut..am ras, am vorbit, ne-am despartit...iar vbit pe mess, iar ras, iar dupa 2 zile, ne-am vazut iar...ras, vorbit and we kissed. a soft and tender kiss that i needed!!! si au trecut zilele, ne-am tot vazut...treptat am inceput sa ne iubim..si iata-ne ajunsi la 6 luni!!!! si II MULTUMESC LUI DUMNEZEU in fiecare zi pentru ca mi l-a scos in cale si pentru ca, invatand din greseli, nu m-am incuiat in sine, ci am lasat usa deschisa sa intre cine vrea, cu conditia sa auda macar un 'HAI' vag. El l-a auzit si ma bucur ca l-a auzit...pentru ca acum sunt fericita, implinita si iubita! Iar mai mult decat atat, sentimentul este reciproc.

Pentru prima oara in viata mea, nu ma gandesc la ce s-ar intampla daca...pentru ca nu concep asa ceva. Nu imi pot vedea viata fara el! E o imagine care la mine chiar nu exista. Initial m-am speriat si am crezut ca nu simt nimica, 'durerea, daca ar fi sa...', insa am realizat ca de fapt nu simt 'durerea', pentru ca ceea ce este in sufletul meu, completarea asta imi ofera siguranta si certitudine. Poate ca sunt prea sigura pe mine, insa nu pot exprima decat ceea ce simt!!!

Asa ca...LA CAT MAI MULTI ANI, IMPREUNA (sute de ani cum a zis el)!!!!!!!!!!!!!!!

Noi...

2008-05-29T03:23:00.000-07:00

"Cel mai frumos weekend din viata mea este cel in care te-am cunoscut, cele mai frumoase momente sunt cele in kre ne sarutam, cele mai frumoase clipe sunt cele petrecute impreuna, iar eu sunt cel mai fericit barbat din ziua in care mi-am dat seama ca intr-adevar ma iubesti. Te iubesc si vreau sa-mi fii alaturi toata viata."
...asta, DA, e iubire. Iti multumesc, IUBITULE, ca existi!

'Vrei sa fii mama copiilor mei?'

2008-05-27T03:16:00.000-07:00

Dintotdeauna am mers pe premisa ca daca nu e sa fie de la inceput, clar nu va mai fi. Putea sa zica oricine, orice...ideea asta era prea bine infipta in creierutziku meu. Pana intr-o zi, cand mi-am zis "De ce sa nu ma las iubita..si apoi sa simt ca vreau sa ofer"? Zis si facut...and guess what? It actually worked and now we are so happy together...bine, acuma, tre sa gasesti si persoana potrivita.
Mda...ce inseamna sa vezi lucrurile altfel si sa te lasi dusa de viata. Stiti ideea aia..ca nu te va mai iubi nimeni cum te-a iubit x??? WRONG, again! Dati-mi voi sa va spun ca acum ma simt mai iubita cum nu m-am simtit niciodata...Chiar astazi am fost intrebata cum ma simt in bratele lui..si i-am raspuns ca ma simt cum am visat dintotdeauna - iubita, confidenta, ocrotita, dorita, femeie...k ma simt a lui, k ii apartin& k e al naibii de bine!!!!...k da, vreau sa fiu mama copiilor lui.
Nu va pot descrie sentimentul de 'two being one'...ciudat este ca am crezut lucrul asta patru ani de zile alaturi de altcineva si ma mai trezesc shocata de ce greseala as fi facut, insa Dumnezeu a avut grija sa le aranjeze. Ce-i drept, credeam ca mi-am pierdut jumatatea...dar nu ai cum sa-ti pierzi o jumatate, pt ca asta ar insemna sa mori. Cand gandesti la rece, iti dai seama de multe lucruri. Nu as fi putut sa gandesc asa la inceputul anului, dar acum, acum...e altceva...acum a aparut omul pe care-l vreau ca prieten, sot, iubit, tatal copiilor mei!...acum a aparut jumatatea intregului meu!

VIS SI REALITATE...

2008-04-11T01:23:00.000-07:00

Stiam ca trebuie sa ma duc in vizita la ei...eram doar emotionata. Mai eram cu inca 2 persoane, insa nu imi pot aduce aminte cu cine eram. Stiu doar ca m-am trezit in fata unui apartament (care imi parea foarte aproape de unde locuiesc eu)..si am batut la usa. Mi-aduc aminte ca vroiam sa fiu eu prima, sa intru eu prima, sa fiu eu vazuta prima. Mi-a deschis el...eram bucuroasa si simteam dorul in suflet. Mi-aduc aminte ca mi-a facut cu ochiul si m-a pupat (probabil ca m-am gudurat ca o catzelusha). Apoi, am pupat-o si pe ea...i se vedea foare vag din burtica. Dar nu aveam ura sau regret in suflet, ci doar fericire ca-l vad..si liniste. M-am trezit si mi-am dat seama ca a fost un vis...nu am inteles prea multe. Insa, m-am bucurat cand am vazut ca in bratele mele era iubitul meu, care stiam ca ma iubeste. L-am strans si mai tare si l-am sarutat...am adormit dupa cateva minute. Ma bucur ca nu m-am gandit foarte mult timp la ce a vrut sa-nsemne. Mi-am dat seama la vreo ora cand m-am simtit sarutata si am auzit un TE IUBESC...atunci mi-am dat seama ca VISUL a fost o impacare cu mine insami si cu cel care m-a facut sa sufar enorm si ca REALITATEA este langa mine si ca invatam iar sa iubim...iar sa traim...

Nu stiu sa ma despart de tine!

2008-03-27T07:07:00.000-07:00

Din ciclul "Am citit...si mi-a placut...":

Nu ştiu să mă despart de tine

"Întotdeauna" e cuvantul femeilor, scria Oscar Wilde. Ele îl folosesc frecvent pentru a încerca să facă o aventură să dureze... o veşnicie. Şi atunci, ca să le dăm caştig de cauză bărbaţilor şi să nu mai existe despărţiri cu reproşuri şi patimi, ar trebui să-l reinventăm pe "întotdeauna". Să-i mai restrangem din imperative. Să transformăm "pană cînd moartea ne va despărţi" în "pană cînd ne vom despărţi".

"Nu a murit nimeni dintr-o despărţire!" mi-a spus cea mai bună prietenă. Lumea e plină de oameni care nu iubesc. Trăiesc, creează, se văd cu alţi oameni, fără să fie nevoie de cineva care să le umple gandurile, şi sufletul, şi spaţiul dintre toate punctele disparate ale existenţei lor. Nu ştiu dacă asta e, cu adevărat, viaţă... Înclin să cred, cu aroganţa asumată a celor care au fost iubiţi candva, că e doar o amorţire dulce-amară, plină de amintirea a ceea ce a fost sau de visul a ceea ce ar putea să fie...

Prietena mea îmi spunea că, în viaţă, mai şi pierdem, din păcate. Chiar dacă îţi găseşti jumătatea, nu înseamnă că ai completat şi povestea. Şi cand ceva nu e complet, unii merg mai departe. Eu însă mă tem că asta a fost şansa mea. Că astfel de scîntei ale sufletului, şoapte ale inimii, năluciri ale minţii nu mai am cum să simt. Că, omeneşte, nu se mai poate. Şi, tot omeneşte, nu am destulă putere să merg mai departe. Nu vreau să "îmi amintesc doar", vreau să "trăiesc încă". Nu vreau să clădesc ceva cînd ştiu că sufletul meu nu va fi zidit acolo, ci va pluti spre alte şi alte castele. Nu mai vreau să caut. De ce să caut iar şi iar? Doar pentru că s-a întîmplat să iubesc prea complet şi necondiţionat ca să mi se poată răspunde cu aceeaşi dragoste? În viaţă, mai şi pierdem... Contează ceea ce ducem cu noi în suflet. Ceea ce ne face să trăim. Nu cred că mai există nimic după iubire. După iubirea mea. Şi asta mă face să încerc, atat cat voi fi lăsată, să nu trec dincolo. Chiar dacă nu sunt eu cea care primeşte ultima îmbrăţişare seara, surasul meu înainte de a adormi zboară la el. Chiar dacă zilele aleargă nemiloase fără să îl văd, gîndul la el îmi dă străluciri verzi în ochi şi unduire caldă în glas. Chiar dacă nu are cum să îmi vadă izbanzile, păşesc cu grijă şi cu folos, aşa încît să fiu sigură că ar fi mîndru de mine. Şi chiar dacă nu îl găsesc lîngă mine cînd plang, mă agăţ de nebunia clipelor cînd mă strangea în braţe, întors acasă după o prea lungă rătăcire...

Îi spun în gand prietenei mele: răman ancorată în acestă iubire, pentru că nu pot altfel. Şi nu invoc fatalitatea, sau destinul, nici nu îmi plîng de milă. E pur şi simplu voinţa mea. Nu mai vreau să mă gandesc la ceea ce "se cuvine". M-am supus prea mult şi respectarea regulilor nu mi-a garantat fericirea, corectitudinea nu mi-a adus norocul, propria mea cenzură a sentimentelor nu s-a compensat cu vreun beneficiu profesional. Şi doar cînd durerea va fi poate prea greu de zăvorat adanc, adanc, în suflet, şi îmi va fi cumplită truda de a o împleti cu existenţa mea, voi trece şi eu, ca o umbră, în acest teritoriu mort de după iubire şi voi recunoaşte: am pierdut.

Nu, nu ştiu să mă despart de tine. Nu sunt în stare să urmez sfatul omului ales care a fost Octavian Paler şi să fac din terminarea poveştii noastre, mai mult dorită şi aşternută în vorbe decat trăită, un moment festiv. Un moment însemnat, de care să ne amintim cu zambet în suflet, ca de o mare şi sărbătorească răscruce de destine. Dar, dacă aş putea să fac asta, te-aş invita la despărţirea noastră. Vom visa în culori de şampanie şi ne vom împărtăşi cu dor şi voluptate fantasmele. Ne vom iubi pînă în zori, ca şi cînd nimic nu ne-a legat pînă acum şi nici nu ne va lega şi ne descoperim pentru cea dintai şi cea din urmă dată. Ne-am întîlnit, am împărţit ceva, undeva, candva, ai plecat... Iar eu o să îmi amintesc de venirea ta, şi de plecarea ta, ca de două extremităţi ale unei drepte ce mi-a tăiat adînc prin viaţă şi prin ganduri, cu tremurat de cuget şi veste de furtună... Cu spaimă, şi nebunie, şi descărcare, şi lacrimi, şi zambete, şi iar furtună... Iar tu... tu o să iei cu tine parfumul părului meu din dimineţile în care te trezeai încătuşat în el... şi în mine... şi nu mai voiai să pleci... Şi eu, ca orice femeie, credeam că va fi pentru totdeauna...

Nu mai am timp!

2008-03-26T08:19:00.000-07:00

De cate ori nu v-a fost dat sa auziti 'Nu mai am timp!'. Ehe...cred ca si in sinea voastra vi-o spuneti de foarte multe ori propozitia asta. Eu acum incercam sa ma scuz (fata de mine)...pentru ca nu am mai scris pe blog.
Daca nu ma-nsel stiu ca Ana Lesko lansase o melodie cu Alex care se numea 'Nu mai am timp'. Interesanta melodie..brings back old memories, dar n-are nici o legatura:D. Oricum, ideea de baza era ca nu mai am timp sau nu imi mai fac timp pentru prieteni, pentru multe alte lucruri. Ma simt si obosita, ce-i drept. De cand tot zic sa-mi iau un concediu...Dar acuma, chiar nu am cum...Nu v-am spus ca sunt multifunctionala la serviciu?! SUNT!...acum mai mult ca oricand. Dar ma plang ca o baba din aia...Io, tinerica, si am ajuns sa ma plang. Hi!Hi!Hi!...insa simt ca imbatranesc (maine, poimaine fac 26 de ani :)))))...batranica, da' frumushika! Trebuie iar sa-mi fac timp pentru mine. Sa plec de nebuna si sa nu mai aud de serviciu, de mobile, de probleme, de nika....de nika! Din ce in ce mai mult simt dorinta de a pleca...undeva...singura..si din ce in ce mai mult, ma gandesc la ideea de pleca spre necunoscut, spre o alta tara. As pleca, de ce nu?! Ar fi un nou inceput, o noua lume...si de obicei, cand ma incapatanez (doar sunt taur, nu?!) sa fac ceva, fac. Imi trebuie doar sa ma gandesc, ca apoi sa mi se puna pata..si asta e...ma si vedeti plecata. Cu siguranta imi va fi dor de multe, dar cred ca m-as acomoda repede intr-o alta tara. Ce-ar fi?! Ar fi prea bine...'porno' (Ela nu mai zambi!)! Trebuie sa se intample si asta..nu mai e mult...anywayz, back 2 work!
....offf, bine makr k MAI AM TIMP SA GANDESC (MEREU!)!!!

"Ati avut vreme, in ultimul timp, sa vedeti ce frumoasa-i viata?"

2008-03-10T06:53:00.000-07:00

uneori am avut impresia ca aici se va termina viata mea...nu fizica, ci spirituala. adeseori nu ma satur de viata. sunt atat de indecisa...suntem atat de indecisi...
mi-a placut blogul lui Cabral, de fapt finalul cand a pus intrebarea cheie "Ati avut vreme, in ultimul timp, sa vedeti ce frumoasa-i viata?". chiar asa...am avut vreme? dati-mi voie sa raspund ca DA!!! in ciuda tuturor lucurilor urate, shocante care se invart in jurul meu, m-am bucurat de viata. poate nu cum o fac altii, dar cum stiu eu sa o fac...doar sunt o fortza, nu?! (si nicidecum fortza steaua..pentru ca sunt si voi ramane CATZEA PANA LA MOARTE)..dar am stiut sa ma bucur de viata. si pentru asta le multumesc prietenilor si oamenilor care au intrat si continua sa intre in viata mea. asta ma face sa ma gandesc la ce VIATA FRUMOASA MA ASTEAPTA IN CONTINUARE! la ce VIATA FRUMOASA IMI VOI FACE IN CONTINUARE! am luat asa firul de la un capat si pana in prezent si mi-am dat seama k mi-am trait viata asa cum am vrut eu. poate ca am unul sau doua regrete, dar sunt mandra ca in rest mi-am ascultat sufletul. pana si durerea pentru mine a fost o experienta binevenita, pentru ca a fost rodul a ceea ce am vrut, nicidecum a ceea ce au vrut altii pentru mine!
revenim la subiect...nu vi se pare ca viata e frumoasa??? probabil k maine voi zice k nu, dar astazi este. multi ar spune ca ma ascund in spatele zambetului, rasului, dar ma tem ca nu-i asa...ma tem ca nu e durere azi, ci doar fericire...asa cum scria cineva azi pe mess "A NEW DAY HAS COME!"...well, tomorow will also be A NEW DAY...ENJOY ALL OF THEM!

a venit primavara!

2008-02-29T03:49:00.000-08:00

yupee...a venit primavara! maine este 1 martie...afara este soare...toata lumea alearga dupa flori, martisoare pentru femeile dragi/ sau nu din viata lor. e frumos sa te uiti la ei si sa-i vezi ca desi nu e o mare placere pentru ei, e o placere pentru femei. doar sunt femeie, nu?! am primit atat de multe broscutzicutzici (da, sunt innebunita dupa orice fel de broscutze tzestoase).
revenim...a venit primavara! daca zilele trecute am simtit o 'melancolie blegoasa', azi ma simt ca o floricica. vreau sa ma plimb prin parc...sa ma las mangaiata de soare...ce-i drept ar lipsi linistea, pentru ca oricat am incerca sa facem abstractie de galagia din jurul nostru, e un pic 'cam imposibil'.
de aceea, sunt mandra sa spun ca aseara m-am bucurat de linistea serii in parc. m-am plimbat cu rolele si pot spune ca a fost intr-adevar linistitor. cat sa-mi reincarc pentru a n oara acumulatorii :D. am vazut mugurii copacilor infloriti. a fosr frumos, ce sa mai! va sfatuiesc sa iesiti seara in parc, acuma, pana nu se-ncalzeste si nu vom mai avea liniste nici in parc.
nu stiu cat va dura starea asta, dar ma bucur de ea! asa si trebuie! ASTAZI NU MA GANDESC LA LUCRURILE URATE DIN VIATA MEA! AM ZIS..SI SCRIS ;)

am si eu blog!

2008-02-29T03:36:00.000-08:00

noroc cu prietena mea...si cu plictiseala de la munca, bineinteles! si uite-asa am ajuns sa-mi fac si eu blog. la urma urmei, este inca o metoda de a-mi asterne ideile si de a ma descarca de sentimentele ce ma incearca...fie ele cat de interesante sau plictisitoare...
asa ca cine va fi interesat sa citeasca...bine ati venit in lumea mea! cine nu...bine ati venit in lumea voastra...care e si a mea ;)!
vom vedea noi ce-o iesi pe parcurs...